Abecedar
Su Cho
Ce să mai zic…
(aici a scris Teodor Uiorean)
HELLO, MY PARENTS DON’T SPEAK ENGLISH WELL, HOW CAN I HELP YOU?
by Su Cho
Are you the head of the household? Because I am Calling about the census— Dear, I need to speak with an adult Even if they don’t speak English well. For every call like this, my mother Gestures wildly as if we Haven’t done this a million times. I’m sorry, I say back to the voice. Just do it, just once, and I shrug, listen to my mom saying she’s sorry, Korean, yes. She stumbles over the practiced phrase, please Listen to my daughter My English No good. Once I called her stupid for Packing my field trip lunch with Quick sesame rice balls even though that’s what I Requested. This isn’t true. I called her Stupid after she hit me for low grades in English class. The truth is, I hated my friends Upset over the sesame smell sprawled over Verdant lawns of the IMAX theatre. A field trip, perfect Weather. The expensive sticky rice, stones in my stomach. X-rays of what I eat at home scattered for my school to see. Yet twenty years later, I am on the phone in a different time Zone, speaking for my mother, how we just want some accountability.
Și în română, în traducerea extraordinară a dragei de Oana Uiorean. Traducerea pierde ordonarea literelor cu care încep versurile, dar și ce mult aduce ❤️
BUNĂ, PĂRINȚII MEI NU VORBESC BINE ENGLEZA, CU CE VĂ POT AJUTA?
Tu ești capul familiei? Pentru că eu sun(t) La voi pentru recensământ. – Drăguță, trebuie să vorbesc cu un adult, Chiar dacă nu vorbește bine engleza. La fiecare astfel de apel mama mea Gesticulează agitată de parcă N-am mai trecut prin asta de un milion de ori. Îmi pare rău, îi răspund vocii. Hai, fă-o, măcar o dată, și ridic din umeri, o ascult pe mama cum spune că îi pare rău, Coreeana, da. Se împiedică în fraza des repetată. Vă rog, Ascultați-o pe fiica mea. Engleza mea Bună de nimic. Odată am făcut-o proastă pentru că Mi-a pus la pachet în excursie Chiftele de orez cu susan, deși asta I-am cerut. Nu-i adevărat. Am făcut-o Proastă după ce m-a lovit pentru notele proaste la engleză. Adevărul este, îmi uram prietenii Deranjați de mirosul de susan care se lăfăia peste Pajiștile înverzite ale cinematografului. O excursie, vreme perfectă. Orezul lipicios și scump, bolovan în stomacul meu. Radiografiile mâncărurilor mele de acasă împrăștiate să le vadă toată școala. Dar iată-mă douăzeci de ani mai târziu, la telefon dintr-un alt fus Orar, vorbind în numele mamei mele despre cum vrem doar ca măcar cineva să fie tras puțin la răspundere.